February 2012
1 post
Cum funcţionează dezvoltarea personală
Nu ne văzusem de patru ani. Cred că el a fost cel mai bun prieten pe care l-am avut, cu toate că nu m-am gândit până acum la asta. E neschimbat. I-am zis tot ce mi s-a întâmplat în timpul ăsta şi i-am făcut semn că e rândul lui. Şi-a aprins o ţigară şi a început să povestească. “Imediat după ce mi-am găsit de lucru a început cea mai nasoală perioadă din viaţa mea. Timp de câteva luni mă...
January 2012
2 posts
Prostia asumată - brăţară de aur
Era cât pe-aci să mă ratez irevocabil, dar mi-am dat seama că totdeauna o să existe un moment în care o să mă gândesc cât eram de prost în trecut. E o prostie continuă asumată care, oricât de fals şi de pozitiv ar suna, mă ajută să nu vreau să mă opresc din învăţat tot felul de lucruri, în afară de alea care te ajută să fii mai bun, aka mai docil. Prima dată când mi-am dat seama cât sunt de...
Ketonal & Zece Întâmplări Ciudate şi-o Minune
Tot ce s-a întâmplat după nu mai are nici un rost să fie povestit pentru că deja nu am mai băut mare lucru, iar sistemul de sunet a fost demontat şi atmosfera s-a dus naibii. Ştii care-i treaba? Când bubuie muzica ai impresia că nu te aude nimeni şi că nici nu te bagă în seamă cineva, deci e mai uşor să faci chestii, să te spargi în figuri şi să zici cam orice.
Dar de o chestie e clar că sunt...
December 2011
2 posts
Chestia asta care ne freacă minţile
Când am început facultatea (Jurnalism) simţeam datoria să citesc toate ştirile, ca să fiu “ancorat în actualitate” şi mă stresam enorm pentru că niciodată nu reuşeam să epuizez subiectele. Ştiam că nu sunt vrednic de specializarea pe care mi-am ales-o. Nici măcar nu-mi trecea prin cap care e scopul presei. Concepţia mea era destul de romantică: credeam că presa există ca să denunţe infracţiuni şi...
4 zile de destrăbălare documentată ca la carte
Autsotopul SV-CJ Băi, cum am mers la trecerea timpului acum două săptămâni când tot ce am făcut a fost să aştept să vină ziua de joi şi să o iau din loc. Pe la 10 dimineaţa am ajuns în Suceava, mi-am făcut plinul cu ţigări, am băut şi o cafea, apoi am coborât în Şcheia să prind maşină spre Cluj. A durat cam o oră până a oprit cineva. Era un tip din Dorohoi care făcea curse cu un VW Transporter din...
November 2011
2 posts
Îmi place de mor să fac asta
Cum naiba pot să mă simt atât de bine din nimic? E muzica, e ideea de a face chestii, e entuziasmul dezinteresat pentru Ceea ce Contează cu Adevărat! Într-adevăr, acum există o discrepanţă între cum aş vrea să fie şi cum e de fapt, dar totul e temporar şi cu toţii ştim asta. Chiar acum m-am întors la hârtie şi la pix pentru că ce iese aşa pare mai real. Poate nu mai aproape de realitate, ci mai...
The ever changing spectrum of a lie
De fiecare dată când mă gândesc să scriu ceva mă ia pe loc o lene total nesimţită. Dar de acum, când o să trec prin momentele când îmi sparg capul ca să îmi vină vreun subiect şi asta se întâmplă de fiecare dată de fapt, o să îmi pun rapid câte o melodie mişto şi o să scriu fără să mă opresc din momentul când începe şi până când se termină, bineînţeles. Am ales-o pe asta pentru că eu n-am...
October 2011
2 posts
Multe chestii încep să-şi piardă din sens
Mă gândeam ce mişto ar fi să nu ştiu ce, ca de obicei. Şi am avut deodată o viziune sumbră cu mine în rolul principal. Jucam într-un film care se numea “Lâncezeala” şi momentul în care se întâmpla chestia asta era chiar mainainte. Apoi au mai trecut câteva minute bune în care am încercat să găsesc o propoziţie cu care să continui textul. Numai că tot ce mi-a venit în cap era mult prea...
Scenarii perfecte
Deja nu mai are rost să fac planuri cuminţi. Decizia e luată. De când mă ştiu merg dinspre nicăieri spre oriunde şi e timpul să mă opresc, pentru a doua sau a treia oară deja. Aşa că, stop. Şi regrete eterne. Hahahahahaha!!! Trebuie dau în taste pentru că în prezent rutina înseamnă pentru mine doar amânare şi de fapt eu vreau să transform obiceiul ăsta de a scrie în rutină. N-ar fi tare? În fond...
September 2011
5 posts
Nu mi-e ruşine să mă fac de ruşine
Deja mă simt pregătit să încep: prima dată te-am văzut într-o sâmbătă dimineaţă, prin 2005, înainte să plecăm în Polonia. Cred că mă dădeam mare că fumam şi pana mea… eram îmbrăcat în cel mai kitsch tricou Guns N Roses cu craniu şi culori vesele, şi cu o geacă maro de piele din bazar. Nici un simţ estetic pe atunci şi din păcate, nici acuma.
Aveai un defect al danturii şi îţi plăcea de R....
Haha, ce chestie.
Mâine aniversez un an de când am sărit peste gardul acela şi de când n-am mai trecut înapoi. De atunci nu mă mai tem să mă fac de ruşine. Frate, dacă aveam buletinul la mine ratam cel mai tare spectacol dat vreodată de o studentă la teatru într-o secţie de poliţie ca să scape de o amendă. Trebuia să plătească 500 de lei pentru că s-a furişat noaptea târziu în curtea liceului francez ca să jucăm o...
Primul titlu la care m-am gândit pentru textul...
Salut, nu am mare lucru de zis. Doar că au mai trecut două zile. Şi pana mea dacă am chef să scriu ceva despre ele. Stai un pic, că nu vreau să le uit, totuşi. Viitorul meu e numai al meu. Ei bine, nu mai am timp sa fac ce vreau eu. Şi mi-e lene sa scot ceva din orele care mi-au mai rămas dintr-o zi. De exemplu acuma chiar încerc. Dar e greu omule, să mor eu dacă nu e greu de aici. Stai un pic,...
Cultura e mai mult o stare de spirit
Cel puţin aşa cred eu. Nici nu vreau să mă bag în seamă şi să scot din burtă definiţii simandicoase ale conceptului de cultură. Mi-ar fi târşe să citesc fraze pretenţioase-perle de înţelepciune scrise chiar de mine. Aşa că, în spiritul tradiţiei, o să încep exact invers şi o să încerc să-mi dau seama ce nu e cultura. Pe scurt: cultura nu e neapărat vestitul cocktail “muzică simfonică, teatru,...
Au revoir mélancolie
Ca şi cum totul ar putea fi super-ok, să fim serioşi. Ăsta e despre scris, cred. Era să-l public acum două seri, dar dintr-o prostie imensă, l-am şters. Şi ctrl z nu funcţionează în google docs de fiecare dată, poate din cauza autosaveului. Oricum, e super-posibil să vorbesc prostii. Aşa că îl mai scriu o dată, ofticat la culme şi cu sentimentul că mă autoplagiez. Mi-am făcut pagina asta de...
July 2011
3 posts
100% antisocial
Prolog
Vasta mea experienţă de viaţă :)) m-a ajutat să-mi dau seama din ce cauză există atâta nefericire pe lumea asta. Băi, oamenii sunt prea DOCILI! Încă de mici înghit aproape orice rahat, fără să stea prea mult pe gânduri. Mai mult, în conştiinţa generală există o traiectorie pe care oricine trebuie s-o urmeze pentru că “aşa e normal”. Şi chestiile astea mă pregătesc de scandal.
...
Sfânta Veselie
Pe vremea mea era cool să fii ministrant. Practic, asta însemna să te îmbraci în haine caraghioase şi să-l ajuţi pe preot să ţină liturghia (catolică). Din când în când mai trebuia să fac şi câte o lectură din cărţile sfinte. Şi cam atât.
Dar era o meserie frumoasă pentru că mai tot timpul trebuia păstrată o atmosferă super-sobră în timpul slujbei. Şi asta era cel puţin imposibil. Aproape la...
31 de zile ireversibile
Azi se împlineşte exact o lună şi o călătorie cu trenul de la Cluj la Suceava de când am mâncat napolitane în gară.
Barul ăla, cu nisip pe podea m-a cam scos din minţi. Nisipul prăfuit a fost udat cu bere. Şi praful de pe el a devenit noroi. Iar noroiul s-a uscat bine-mersi pe ghetele şi pe pantalonii mei. De necurăţat.
Azi se împlineşte exact o lună şi trei pachete de Dunhill negru de când am...
June 2011
1 post
Iresponsabil, ca de obicei x 23
Treburile se complică de la an la an. 23 nu e ca şi cum aş avea 17. E o diferenţă acolo. Şi totuşi, nu. Iar am nevoie de un restart. Au fost destule până acuma dar ăsta e chiar crucial. Şi l-am găsit: un concert care nu are voie decât să iasă super-mişto.
E pretextul perfect să o iau din loc. Deci, mâine pe la opt dimineaţa mă urc pe trenul meu preferat, spre Cluj. Programul e următorul: mă dau...
May 2011
2 posts
Viaţa mea e o glumă proastă la care se râde forţat
Oai să mor io… Dintre momentele stânjenitoare răsturnate ca nişte bârne într-o casă demolată şi dintre multele promisiuni nerespectate, mă ridic falnic şi promit că nu mai promit nimic în viaţa mea. Ăsta s-ar putea să iasă penibil, dar îmi asum riscul. Autocritica. Cenuşă în cap. Randamentul pe care-l dau. Sacadat. Motivaţia mea. Zero barat. Nu funcţionez decât forţat. Şi tot degeaba. A...
Cruzimea s-a născut la sat
Eram într-a şasea şi de obicei veneam pe jos de la şcoală. După ce ieşeam de pe şosea, scurtam drumul luând-o pe o cărare care trecea de-a curmezişul unui lan de grâu. Mai aveam vreo două săptămâni de şcoală şi eram foarte entuziasmat: urmau trei luni fără lecţii, fără teme şi fără şedinţe cu părinţii.
Cum intrasem pe cărare i-am auzit scheunând. Erau acolo, la vreo trei metri de mine. Cinci...
April 2011
2 posts
R.a.t.B home gig - true story
Am legat bicicleta şi după, mi-am făcut o cruce mare ca să nu mi-o fure nimeni. Şi m-am chinuit un pic să găsesc chestia aia care declanşează lumina pe casa scărilor. Apartamentul 8 nu are număr, dar e ok, pentru că mi-am dat seama imediat că acolo trebuie să ajung: “acest apartament este păzit de o pisică moartă”. Băi, era greu să torn vin din bidoanele alea de cinci litri, am şi vărsat pe...
Ceva dintr-o zi care a trecut (IV): azi
Direct de pe culmile optimismului am aterizat forţat. Dar nu-i nimic, pentru că afară e primăvară, iar când trec pe lângă copacii înfloriţi, miroase mişto, ceea ce e bine. Din păcate azi am terminat un pachet de Lucky Strike, şi s-a anulat efectul. Totul e bine însă, mi-am făcut un playlist beton. Pe care să-l ascult cu gândul la vremuri mai bune. Cel mai important e să nu rămân fără ceva care să...
March 2011
3 posts
Nea Costică şi curcile - parabolă de pe şantier
Zvârlim lopeţile cât colo şi lăsăm betonul să se usuce pe roabe. “Semafor” deschide petul de bere, noi ne plantăm câte o ţigară în gură şi ne punem pe poveşti. Nea Costică începe fără să ezite:
“Băieţi! Ieri pe la amiază am făcut un grătărel, mi-am umplut burta cu mici, şi după aceea m-am trântit în pat să mă uit la meci. Juca Steaua. Pac, trece prima repriză, 0 la 0. Mă piş şi...
Ceva dintr-o zi care a trecut (III): Duba,...
Luni dimineaţa. La două săptămâni după ce nu mai eram student. Adio lenevit în pat. Mama deschide uşa camerei şi strigă şoptit: “Augustin, hai că-i târziu, trezeşte-te!” Mort de somn, îmi iau ghiozdanul cu mâncare şi merg grăbit la primărie, să nu ratez duba.
Niciodată nu ştiam unde ne ducea. Putea fi Solca, Burdujeni, Cumpărătura sau Moara. Nimeni nu vorbeşte în dubă, toţi ne rugăm...
Note din subsolul vesel
Ăsta va fi un text scurt, neinteresant şi plictisitor, pînă la ultima propoziţie, care e genială. E prima pagină a unui jurnal pe care nu o să-l continui. E un text pe care n-o să mă chinui să-l fardez sau să-i dau nu ştiu ce aer pozitiv, sau invers.
Bicicleta pe care mi-am luat-o e o chestie bună pentru că atunci când merg pe ea îmi închipui că e o super-motocicletă după care toată lumea...
February 2011
3 posts
Cum mi-am ratat cariera de rockstar
Sunt acele zile de care nu prea-mi aduc aminte. Aş fi putut avea la fel patru, cinci, sau şase ani. Atunci când duminicile erau duminici, iar eu, stăteam cuminte, legat de bancheta Daciei lui tata. Obişnuiam să mergem la muzeu, unde tot ce făceam era să visez cum ar fi fost să mă pot juca cu toate acele săbii şi la cetate, unde mă pişam pe mine de frică atunci când intram în acea încăpere din...
Ceva dintr-o zi care a trecut (II)
Toată ziua am fost agitat, ştiam că urma să plec. Nu lăsam în urmă decât o licenţă neîncepută şi o cameră jegoasă de cămin. Cu bagajul nu am fost prea meticulos, dar am băgat în ghiozdan şi “Trainspottingul” lui Stoia, pentru orele de plictiseală, dacă aveau să apară.
Trebuia să ajung într-o parcare de unde, alături de alţi trei prieteni, urma să o luăm la drum. Chestia asta m-a...
Cum arată viitorul satului meu, pe Facebook, of...
Social Media nu e un concept prea departe de coada vacii. De câteva luni, găsesc, sau sunt găsit de tot mai mulţi consăteni de toate vârstele, pe Facebook! Iată cum arată satul meu, Moara, din judeţul Suceava, în prezent: doar un pic de agricultură şi mulţi oameni plecaţi în străinătate pentru realizarea idealului comun - purcoiul de euro.
Primăria există doar ca şi clădire. Căruţe trase...
January 2011
5 posts
Ceva dintr-o zi care a trecut (I)
Oare mai ştiu atunci, probabil într-o joi, când a plouat un pic? Aveam 11 ani. Cred că erau vreo două luni de când mă mutasem în acea clasă. De obicei, dimineaţa ajungeam la şcoală cu Dacia 1300 albă a lui tata, pe la şapte fără un pic şi stăteam singur în curtea asfaltată şi pustie, când soarele nu răsărise deja. Nu voiam să fiu acolo. Îmi doream din tot sufletul să pot rămâne acasă, să dorm...
Pentru prietenii mei cinefili
Florine, îţi mulţumesc că m-ai ajutat să-mi distrug reputaţia! Mai ţii minte când eram la cămin în Cluj şi încercam să te conving să te uiţi la filme recomandate de mine, dar strâmbai din nas cam la fiecare? De exemplu, “The Wrestler”, care pe mine m-a emoţionat până la lacrimi, ţie ţi s-a părut, citez, “un căcat de film”. Încet-încet, mi-am călcat pe orgoliu şi am încput să mă uit cu tine la...
Când am făcut vărsat de vânt
Mamă ce de treabă e frate-miu, Dominic! Acum patru ani, tot prin ianuarie, când a aflat că o colegă de-a lui a făcut vărsat de vânt, a fost primul care s-a oferit să se ducă la ea acasă pentru a-i da temele, ca nu cumva draga lui prietenă să rămână în urmă cu lecţiile. Evident că s-a umplut şi el de vărsat de vânt şi a trebuit să rămână acasă, la izolare. Eu, cum nu eram şi nici nu sunt încă...
Zăpadă neagră
Cumva, mă trezesc dimineaţa şi timp de un sfert de oră umblu adormit prin casă căutând haine şi încercând să-mi aduc aminte ce am visat. Dar de foarte puţine ori reuşesc. Apoi dau drumul la radio şi mă îmbrac, pun laptopul în rucsac, verific dacă am uitat ceva, bag căştile în urechi şi ies din casă, 25% dormind. Afară, peisajul îmi taie tot entuziasmul. E sunetul maşinilor care circulă pe...
Din nou pe treabă
Nu prea-mi place mie la Cărtureşti, mai ales că timp de jumătate de an am tot încercat să mă angajez la ei, fără nici un rezultat. Dar în acea dimineaţă chiar nu mai aveam chef de facebook, nici de reader, nici de muzică, nici de televizor.
Şi mi-am dat seama că era momentul să trag o fugă într-o librărie, măcar cât mai aveam bani pe card. Astfel că o iau înspre Cărtureşti, să fac aprovizionarea...
November 2010
2 posts
Dieta studenţească
Cât am fost student am trecut printr-o grămadă de experienţe culinare. Ca să fac un sumar extrem, pot să spun că în primul an de facultate am mâncat cartofi de mi-au ieşit pe ochi, în anul II am băgat în mine zeci de kile de varză, iar în anul III m-am îndopat cu orez până am ajuns să nu îi mai simt gustul, puteam să-l condimentez şi cu motorină. Am adoptat acest regim drastic pentru a salva cât...
Un exemplu de reuşită: polonezii
Din câte ştiu eu, sunt 50% polonez. Stră-străbunicii mei au venit acum mai bine de 100 de ani în Moldova, şi s-au stabilit lângă Suceava. Au plecat din sud-estul Poloniei din cauza foametei şi a altor chestii destul de neplăcute, bănuiesc. Dar cum dracu au ajuns pe pământ românesc? După câte-mi dau seama, nu există decât o singură explicaţie. Cum am spus, era mare foamete acolo. Şi din cauza asta,...
September 2010
5 posts
Cum aş rezolva multe probleme
Cu o drujbă. Pentru că ştiu ce efect are asupra psihicului oamenilor. Indiferent de situaţie, dacă le-ai porni o drujbă sub nas, ai putea să-i convingi mai uşor să facă orice pentru tine. Aşa că poţi să uiţi de muncă, optimism, persistenţă şi de umilinţe. Singurul lucru de care ai nevoie pentru a-ţi atinge orice scop este o drujbă cu plinul făcut şi cu lanţul ascuţit.
Bun. Acum, chiar dacă aş...
Secvenţe tăiate la montaj
A fost ciudat să stau în gară săptămâna trecută. Flashback: deodată, se oprea brusc pentru că avea impresia că dă prea multe detalii… Aşa cum am remediat unele probleme de atitudine pe care le aveam în trecut, la fel trebuie să trec şi peste rahaturile astea pe care singur mi le impun.
Altfel îmi voi aduce aminte numai de oportunităţi ratate. Trebuie să înţeleg exact invers, da e nu şi nu...
Citind, am murit de plictiseală
Ei bine, nu ştiu să desenez, habar n-am să cânt la chitară şi chiar nu mă pricep deloc la calculatoare. Cu alte cuvinte, nu am nici un talent, nici o aptitudine, nimic. Aşa că, nu mi-a rămas altceva în afară de literatură. Unele cărţi pe care le-am citit mi-au plăcut, altele nu, iar altele au fost de-a dreptul îngrozitoare.
Mă uit peste lista cu romanele pe care le-am parcurs în ultimul an şi mă...
Muzica e un pic mai mult decât pare
Serios. Adică aş putea vorbi despre muzică ore întregi, fără să mă plictisesc. Şi e ştiut că trei dintre cele mai tari chestii din lume sunt: să asculţi melodia preferată pe repeat, să vezi pe viu un concert cu trupa favorită şi să ştii să cânţi la un instrument, chitară, tobe, orice. Iată piesele pe care le-ar conţine mp3-ul pe care l-aş lua cu mine în mormânt.
Live Forever-Oasis Dacă ar fi să...
O problemă pe care nu ar trebui să o am
Nici nu ştiu dacă, în general, spun ce gândesc sau mă gândesc la ce ar trebui să spun. Normal, cel mai mult aş vrea ca tot timpul să spun ce gândesc, şi câteodată chiar sunt convins că asta fac. Dar, de multe ori, sunt nevoit să procedez exact invers. Şi dacă nu fac asta, ori m-am ars deja, ori sunt pe cale să o fac. Zilele astea îmi caut un serviciu în Bucureşti. Am participat deja la câteva...
August 2010
2 posts
Untitled #8
M-am urcat pe tren cu toate că știam că mi se va propune un post într-o altă afacere multi level marketing și nu jobul viselor mele, așa cum s-au străduit ei să pară. Singurii care și-au pus speranțe au fost părinții mei care s-au dus la biserică și s-au rugat lui Dumnezeu ca loaza pe care tot el le-a dat-o pe cap să își găsească ceva de lucru. Am ajuns într-o sală de conferințe unde cîteva...
Cîteva planuri din trecut
Foarte tîrziu mi-am propus să fiu ceva și nici atunci serios. Cînd eram întrebat, în copilărie, ce voi fi cînd mă voi face mare, inventam pe loc un răspuns doar ca să scap de interogatoriul incomod. Îmi plăcea atît de mult să fiu leneș încît doar asta am făcut, în mod consecvent. În timpul liceului am luat contact cu cîțiva oameni care cîntau și pentru că nu știam nici un instrument, mi-am propus...
July 2010
1 post
Completări la un articol din decembrie
Veselia ta e contagioasă. Fie că îţi vopseşti părul în portocaliu, fie că povesteşti o scurtă anecdotă cu taximetrişti, de fiecare dată reuşeşti să faci pe cineva să zîmbească. Şi asta nu e puţin, acum cînd cam toţi oamenii de pe stradă au feţele cătrănite. Prin ce faci, schimbi un pic mersul lucrurilor, pentru că încerci să fii mereu altfel. Mersi că mi-ai dat şansa să cînt alături de tine (la o...
June 2010
4 posts
Cum am scăpat de plictiseală
Azi m-am trezit plictisit. În orice caz, mi-am zis, ziua asta nu va semăna deloc cu cea de ieri, cînd cel mai palpitant lucru care mi s-a întîmplat a fost o conversaţie pe facebook. Aşa că, am mîncat repejor, mi-am verificat mailul şi alte treburi de pe net, am luat ceva bani cu mine ca să am de bere şi m-am urcat pe bicicleta pe care o am de cînd aveam nouă ani şi pe care am distrus-o în repetate...
Untitled #7
Cîţiva dintre voi ştiţi deja că m-am fript cu smoală clocotită vinerea trecută. Şi a durut atunci şi încă mă ustură ca naiba. Cînd mă uit la degetele rămase doar carne vie, îmi vine să leşin şi cînd mă gîndesc la momentul în care mi-a curs smoala pe ele, mi se face pielea de găină. N-ai ce-i face, dacă eşti un apucat, te expui la tot felul de riscuri.
Întîmplarea asta i-a adus aminte unui...
Californication
Am auzit de Californication prima dată acum doi ani şi mi-a fost descris astfel: “un serial despre sex”. Săptămîna trecută eram la o ţigară pe balconul de la cămin şi un student ţicnit din Botoşani, care pictează biserici, vorbea cu colegul meu de cameră despre tot felul de seriale şi a ajuns şi la Californication, despre care a zis: “e tare… e despre un scriitor, pe viaţa...
Indiferent
Cîteodată îmi place să mă gîndesc la mine ca la un băiat săritor, care nu s-ar da niciodată în lături de la a ajuta pe cineva care s-ar afla într-o situaţie delicată. Plictiseala şi clipele anoste care apar în viaţa mea mai des decît mi-aş dori, mă ajută să fantazez în privinţa spiritului meu de sacrificiu.
Astfel îmi imaginez oameni în tot felul de ipostaze, care mai de care mai grave, din care...
May 2010
4 posts
Untitled #6
Habar n-am care e subiectul acestui text. Știu doar că acum sunt în centrul Cracoviei, aproape fără nici un ban, tutunul e pe terminate, hainele mi-s murdare, nu am mîncat nimic de peste 12 ore, am nevoie urgentă de un duș și mă simt mai liber ca niciodată.
După ce am terminat fraza asta nu am mai putut scrie nimic timp de cel puțin zece minute și nu din cauză că nu am nici o idee despre ce...
O dimineață în Cracovia
În acea duminică m-am trezit distrus de mahmureală. În seara precedentă am cam exagerat cu țuica și dimineața am suportat consecințele. Când m-am ridicat din pat mi-am dat seama că eram cel puțin la fel de beat ca atunci când m-am pus să dorm. Gura îmi mirosea de parcă aș fi mâncat dintr-o scrumieră și la cum arătam puteai să zici că am fost călcat de un buldozer.
Pe cearșaf, urme de sânge, iar...
Untitled #5
Concluzia, după ultimele două săptămâni, este că trebuie să schimb peisajul cât mai rapid cu putință. Sunt atâtea lucruri interesante care se întâmplă, atâtea locuri frumoase de văzut, atâția oameni cu care să vorbesc, încât nu merită să prind rădăcini acasă.
Asta vine după câțiva ani de blocaj psihic manifestat printr-o mentalitate păguboasă (reticență față de orice), frică de eșec și limitare,...