Îmi place de mor să fac asta
Cum naiba pot să mă simt atât de bine din nimic? E muzica, e ideea de a face chestii, e entuziasmul dezinteresat pentru Ceea ce Contează cu Adevărat! Într-adevăr, acum există o discrepanţă între cum aş vrea să fie şi cum e de fapt, dar totul e temporar şi cu toţii ştim asta.
Chiar acum m-am întors la hârtie şi la pix pentru că ce iese aşa pare mai real. Poate nu mai aproape de realitate, ci mai bun şi nu atât de sacadat ca atunci când tastez literă cu literă.
Azi am repetat ce am făcut şi în iunie şi a fost la fel. Entuziasmul meu a fost transferat, sau cel puţin asta e impresia mea, ceea ce e acelaşi lucru. Îmi place de mor să fac treaba asta pentru că aşa o să am parte de trăiri, de senzaţii şi de căderi bruşte care se vor transforma în cuvinte ordonate perfect în texte de care o să mă ataşez ireversibil.
Iar textele astea mă vor face să vreau să mă arunc cu capul înainte mai de-al dracului decât până acum.
