Chestia asta care ne freacă minţile
Când am început facultatea (Jurnalism) simţeam datoria să citesc toate ştirile, ca să fiu “ancorat în actualitate” şi mă stresam enorm pentru că niciodată nu reuşeam să epuizez subiectele. Ştiam că nu sunt vrednic de specializarea pe care mi-am ales-o. Nici măcar nu-mi trecea prin cap care e scopul presei. Concepţia mea era destul de romantică: credeam că presa există ca să denunţe infracţiuni şi ca să facă dreptate în societate. Haha!
Dar dumnezeule, m-am înşelat rău de tot. Şi mi-au trebuit mai bine de patru ani să-mi dau seama că presa există doar ca să-i facă pe oameni fericiţi, nimic mai mult. Păi în primul rând are efectul unui drog: consumată zi de zi, presa te rupe de realitate şi te transportă în “actualitate”, unde actualitatea e ceva considerat ca fiind mega-important, dar care aproape niciodată nu prezintă câtuşi de puţină relevanţă pentru nici unul dintre noi, nu-i aşa?
Apoi, tot presa ne transmite mesajele publicitare care ne invită în supermarketuri ca să cumpărăm produsele companiilor pentru care lucrăm. Practic, în supermarketuri ne cumpărăm dreptul la muncă, ce ironie, dar nu asta e important. De fapt eu iubesc supermarketurile. Pentru că de acolo oamenii ies fericiţi şi chestia asta se vede pe faţa lor de fiecare dată. Îşi umplu portbagajele maşinilor cu ce au cumpărat iar acasă golesc sacoşele zâmbind. Ce mişto, după fiecare ieşire la cumpărături e ca şi cum ar fi Crăciunul şi Crăciunul nu e nimic altceva decât 100% fericire, aici nu mă poate contrazice nimeni.
