Ketonal & Zece Întâmplări Ciudate şi-o Minune
Tot ce s-a întâmplat după nu mai are nici un rost să fie povestit pentru că deja nu am mai băut mare lucru, iar sistemul de sunet a fost demontat şi atmosfera s-a dus naibii. Ştii care-i treaba? Când bubuie muzica ai impresia că nu te aude nimeni şi că nici nu te bagă în seamă cineva, deci e mai uşor să faci chestii, să te spargi în figuri şi să zici cam orice.
Dar de o chestie e clar că sunt mândru: cum m-am dat jos din maşină am şi sărit pe bidonul cu vin iar în jumătate de oră nu mai eram în stare să leg două cuvinte. Beculeţele de avarie s-au aprins şi am trecut imediat pe apă. 2 litri şi gata, eram din nou în stare să zic ceva care să aibă şi sens. Nu pentru prea mult timp, dar destul încât să fac impresie bună.
Apoi, nu mai ştiu de unde, ne-a venit ideea să ne facem noi o ţară a noastră şi să scoatem legi după cum ne taie capul. Să fie cumva statul ideal. Constituţia lui să fie anarhia şi ca să arătăm că nu glumim cu chestia asta, ne-am aruncat imediat şosetele şi buletinele în focul din curte. Unii dintre noi şosetele, alţii buletinele, cei mai curajoşi, pe amândouă!
Orele au trecut rapid şi cetăţenii noului stat au căzut laţi unul câte unul. Şi până m-am trezit eu a doua zi, sistemul de sunet era demontat, aşa că am rămas numai cu ţiuitul din urechi. Şi oamenii au început să plece de acolo fără prea multă ceremonie, de parcă s-ar fi dus la serviciu. Eu m-am apucat să fumez chiştoace, am început şi-o bere, dar degeaba, pentru că o bună bucată din noaptea ce a urmat mi-am petrecut-o treaz, încercând să mimez cuvântul “sinergie”.
